A fost o cale lunga pana aici dar ma bucur ca nu am renutat desi eram pe ultima suta de metri. Avocado, un fruct laudat de catre toti pentru valoarea lui nutritiva, gust, textura, mie insa, mi-au trebuit patru incercari pana sa ajung “sa-l inteleg”.

Imi aduc aminte si acum dimineata in care am facut pentru prima data cunostinta cu un avocado. Eram la mama acasa, la Chisinau si pentru ca mamele ne alinta atunci cand trecem pe-acasa, am fost trezita cu un mic dejun de poveste: cafea aromata si toast cu avocado. Toate bune si frumoase pana la, prima muscatura. Simteam cum grasimea acestuia imi invada papilele gustative si, am renuntat. Cei din familie erau nedumeriti de reactia mea pentru ca se pare, ca acest fruct isi facuse loc la masa noastra de ceva timp. Din acea zi am inceput sa citesc in stanga si-n dreapta ce e cu acest avocado si uite asa din vorba-n vorba am fost sfatuita sa adaug peste toast putina zeama de lamaie. Zis si facut. Hotarata si informata, am fost la cumparaturi dar, nici de data aceasta nu m-am lasat convinsa.

A fost o lupta crancena intre decizia de a nu mai manca avocado si pozele de pe pinterest.

Aveam un soi de depresie atunci cand ajuneam la vitrina de fructe si legume exotice pana am zis ca, este momentul sa-i dau o ultima sansa acestui fruct minune si, minunea s-a intamplat, in aceasta dimineata. Am prajit painea, am zdrobit jumatate de avocado, am taiat lamaia in jumatate si am luat piperul negru macinat si, mi-a reusit! A fost cel mai decilos (vorba mea) in traducere delicios mic dejun cu avocado, al patrulea la numar. Acum acesta va face parte din lista mea de cumparaturi, a mai ramas sa-mi imbunatatesc tehnica de alegere a avocadului si trec la retete mai complexe.

(Visited 98 times, 1 visits today)

Comments

comments